Tudor Vianu s-a nascut la data de 8 ianuarie 1898, Giurgiu si a murit în data de 21 mai 1964, Bucuresti. A fost un estetician, critic si istoric literar, poet, eseist, filosof si traducator român. În perioada de doctorat a purtat o corespondenta sustinuta, punctata de întâlniri amicale, cu prietenul sau din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Obtine titlul de doctor în filosofie al Universitatii din Tübingen. În anul 1930 devine conferentiar definitiv la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. În 1952 devine simplu cercetator la Institutul de Lingvistica, lucrând la Dictionarul limbii române moderne si la Dictionarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu. Dupa 1955 este reintegrat în mediul academic universitar si se dedica redactarii unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Este fondatorul scolii de stilistica a Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti si initiator al catedrei de literatura universala, careia i-a fost multa vreme conducator. Tudor Vianu a fost profesor titular de estetica, director al Teatrului National (1945).