Ion Agârbiceanu s-a nascut în data de 12 septembrie 1882 si a murit la data de 28 mai 1963. A fost un scriitor, ziarist si prozator român, adept al samanatorismului, parlamentar, academician, canonic si protopop unit al Clujului. A urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj (1892-1900), iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904). În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universitatii din Budapesta, sectia de limbi clasice, româna si istorie; activeaza frecvent la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Tot în acelasi an, revista Luceafarul îi tipareste primul sau volum de schite si povestiri intitulat De la tara. A fost preot si protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931). Pentru activitatea sa literara este ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al sectiilor literare-stiintifice ale Astrei (1925 - 1940), iar un timp a fost redactor al revistei „Transilvania”.