George Calinescu s-a nascut la data de 19 iunie 1899, Bucuresti si a murit în data de 12 martie 1965, Otopeni. A fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii române. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari români din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Primele doua clase primare le face la Iasi, la Colegiul Carol I, celelalte doua la Bucuresti, la Școala Cuibul cu barza, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucuresti, si îsi încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazar si pe cele universitare la Bucuresti, la Facultatea de Litere si Filozofie. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viata lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viata lui Ion Creanga, s.a.). Publica, dupa 1945, studii si eseuri privind literatura universala (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori straini). A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romantate, numeroase alte studii, eseuri, a tinut numeroase conferinte, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelica, interbelica si dupa aceea, pâna în anul mortii, în 1965. Scrie romane de tip balzacian la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de calatorie; publicistica, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, dupa 1947, Cronicile optimistului. În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide, iar începând cu 1956 reintra în viata literarã printr-o rubrica permanenta (Cronica optimistului) tinuta în saptamânalul cultural Contemporanul.