STOICESCU, Passionaria. Povestea Martisorului. Editura Tehno-Art, Petrosani, 2009. Volumul „Povestea Martisorului” începe, ca orice poveste, cu „A fost odata”, dar de data aceasta împaratii si împaratesele, zânele si zmeii au fost înlocuiti cu o ciobanita, Dochia si o fata orfana, Brândusa. Cele doua, alaturi de câinele cu numele Dulau, se ocupau de o turma de mioare. Se apropia primavara. Brândusa este trimisa pe munte dupa apa si miere. În drumul ei fata dadu de un bordei. Tânarul Martisor, asa se numea cel ce locuia în bordei o roaga sa-i faca un pic de curatenie si pâîne calda la cuptor, în timp ce , el îi va aduce apa proaspata de izvor si miere. Pentru munca ei fata fu rasplatita cu un „ban nazdravan”. Fiindu-i draga, Martisor facu dintr-un bulgare de zapada un fir alb, iar din foc un fir rosu. Împleti cele doua fire, le prinse de banul de argint si fata îl puse la gât si pleca acasa cu apa si fagurele de miere. Îi era dor de Martisor... Fata fuge cu oile la munte. Baba se îmbraca cu noua cojoace si furioasa se duce dupa ea, blestemând... Caldura de afara o face sa dezbrace cojoacele unul câte unul...Blesteama, blesteama... Natura o va asculta?...Gasim o zona deosebit de frumoasa în care putem întâlni personajele noastre? Oare de ce luna februarie este mai mica cu câteva zile? Cum vor fi primele zile de Martie?...