Volumul ,, Cărarea pierdută ” este un roman poetic de factură simbolistă. “ Cărarea pierdută ” nu este romanul unei eterne căutări a fericirii pierdute, cât un roman care îți vorbește despre puterea de a ține un secret, puterea de a aștepta și mai presus de toate, puterea de a-ți ține cuvântul dat chiar și în pofida iubirii şi al mirajelor. Pentru Alain Fournier, ca și pentru eroul său, ,femeia este o revelație, o comuniune, o aspiratie", insa căutarea iubirii este făcută la granița dintre vis si realitate Căutarea iubirii, tema centrală, plasată în acest cadru fluctuant, capătă consistenţa unui miraj care, odată demascat, îşi pierde din efect. Acțiunea romanului debutează cu prezentarea clădirii institutului de învățământ "Cursul Superior", din Sainte-Agathe, unde François Seurel, personajul narator, in vârstă de 15 ani, fiul proprietarului, il va cunoaște pe ciudatul Augustin Meaulnes. Întreaga poveste este ca o eternă căutare a fericirii. Sau altfel, spus, este cartea tendinţei fireşti spre fericire, aspirație care atribuie în cele din urmă, singurul sens posibil unei vieţi obişnuite. Este o poveste despre prietenie, dragoste, aventură și vise, traită de câțiva tineri. Toate întamplarile din această carte se petrec in perioada dintre adolescență și maturitate, atunci când trăiesti prima prietenie puternică, prima iubire și prima aventura din viața ta care te va face să îti dorești mai mult. Insa, de asemenea, se pare că romanul redă cumva prin povestea de dragoste dintre Augustin și Yvonne, propriile măcinări din tinerețe ale autorului, când a trăit o iubire neîmpărtășită. Personajele principale sunt François Seurel, cel care povestește toată aventura, prietenul său Augustin Meaulnes (sau Le Grand Meaulnes), tânara castelană misterioasă Yvonne, fratele ei, castelanul Frantz de Galais și logodnica sa nefericită Valentine. Particularitatea este tocmai aerul aparent naiv, nevinovat, această adiere plină de farmec a misterului, a basmului (castelul, balul, costumele din altă epocă). Capacitatea de a trăi fericirea lipseşte pentru că scopul nu e atingerea ei, ci căutarea veşnică. “Cărarea pierdută” nu este o capodoperă , dar are o specificitate, un aer al misterului şi al căutării, care îi conferă autenticitate. Cartea o puteți împrumuta de la Secția împrumut pentru Tineret- Adulți.